Trebuie să turnăm o pre-șapă de egalizare?
Placa de rezistență din beton nu iese niciodată perfect „la boloboc”. Este o realitate pe orice șantier. Când apar diferențe de nivel de 2–4 cm dintr-un colț în altul al camerei, apare și panica beneficiarului:
- „Cum rezolv diferențele de cotă?
- Trebuie să torn o pre-șapă ca să fie totul perfect orizontal înainte să pun izolația?
- Trebuie ca șapa finală să aibă o grosime perfect uniformă?”
Răspunsul scurt: Nu. Nu trebuie aruncați banii pe pre-șape inutile de egalizare a plăcii. Grosimea șapei va varia tocmai pentru a prelua aceste diferențe și a scoate finisajul la drept, iar asta nu este absolut deloc o problemă pentru încălzirea în pardoseală.
Fizica de șantier: regim staționar vs. regim tranzitoriu
Mulți cred că dacă șapa are 5 cm într-o parte a camerei și 8 cm în cealaltă, zona mai groasă va fi mereu mai rece. Fals. Grosimea și variațiile de înălțime ale șapei nu influențează relevant calculele termiceTERMICE = instalații termice (încălzire și răcire), nici confortul și nici facturile de încălzire/răcire.
Se schimbă un singur lucru: inerția termică (timpii de încălzire și răcire).
- Diferențele de grosime contează doar la pornirea încălzirii, adică atunci când sistemul este în regim tranzitoriu.
- Fizic, durează un pic mai mult să încălzești 8 cm de beton față de 5 cm.
- Dar, odată ce toată masa de beton s-a saturat cu energie și a intrat în regim staționar (temperaturi constante), suprafața finisajului va radia uniform.
Cât de des pornim încălzirea „de la zero” ca să ne lovim de acest regim tranzitoriu?
- Într-o casă locuită normal, pornirea sistemului se face o dată pe sezon, ideal din timp (septembrie).
Capcana termostatelor ON/OFF
Aici intervine marea dramă a pieței de instalații. Dacă există automatizări super-sofisticate cu termostate ON/OFF (legate la sursă și la actuatoarele din distribuitor), sistemul nu va ajunge niciodată în acel regim staționar ideal.
- La fiecare comandă de re-pornire dată de termostatul de pe perete, centrala sau pompa de căldură trebuie să re-încălzească structura.
- Sistemul va funcționa într-un permanent regim tranzitoriu.
- În acest scenariu de funcționare complet greșit, gestionarea temperaturilor devine imposibilă, pe măsură ce crește masa construcției, iar variațiile de grosime ale șapei se vor simți la talpă.
Soluția simplă? Adaptarea meteo. Fără termostate care „taie apa”, fără actuatoare. Agentul termic circulă continuu, compensat strict în funcție de vremea de afară. Șapa devine o baterie termică stabilă, iar grosimea ei variabilă devine un detaliu uitat sub parchet.
Rețeta Sibo pentru pompe de căldură și CTgaz
Pentru eficiență maximă, facturi mici și confort total (principii vitale pentru pompele de căldură, dar perfect valabile și pentru centralele pe gaz, peleți sau curent), sugerăm 3 lucruri clare pe șantier:
- Șapă cât mai groasă: Cât permite structura. Inerție termică mare înseamnă stabilitate și „baterie termică”—utilă în diminețile geroase și după mesele toride.
- Fără plăci cu nuturi: Folosiți polistiren XPSXPS = polistiren extrudat simplu. Nuturile fură din contactul țevii cu șapa, fură din volumul de beton, scad greutatea șapei și, implicit, îi „mutilează” inerția termică. (XPS vs plăci cu nuturi)
- Tencuială DUPĂ șapă: Un mic truc constructiv. Dacă tencuiți după ce s-a turnat șapa, suprafața netă a șapei radiante va fi puțin mai mare. În plus, pereții capătă ceva mai multă căldură direct din șapă prin conducție termică, oferind casei o inerție termică generală superioară. Aspect tehnic util pentru încălzire, dar mai ales pentru răcirea radiantă.
