Tencuială înainte sau după șapă – inerția și răcirea

Subiect: Analiza factorilor cheie care contribuie la performanța termică optimă a unei clădiri, cu accent pe rolul inerției termice, influența ordinii de execuție a tencuielii și șapei, și eficacitatea răcirii pasive prin sistemul de încălzire/răcire în pardoseală (IPAT).

Adaptare meteo

Inerție termică

1. Tema principală: Inerția termică și rolul său în confort și eficiență energetică

• Conceptul cheie: Inerția termică se referă la capacitatea materialelor de construcție (beton, cărămidă, tencuială, șapă, finisaje) de a stoca și elibera treptat energie termică. O inerție termică mare acționează ca un „puffer” imens, stabilizând temperatura interioară și reducând variațiile rapide.
• Beneficii (căldură și răcire):
• Încălzire: Menține o temperatură interioară stabilă, reducând ciclurile scurte de funcționare ale sistemului de încălzire. Permite gestionarea vârfurilor de frig fără a supra-dimensiona sursa de căldură.
• Răcire pasivă: Absoarbe excesul de căldură din timpul zilei (internă, solară), prevenind supraîncălzirea și menținând o temperatură interioară confortabilă, chiar și pe caniculă, fără a folosi (sau utilizând minim) sisteme active de răcire precum aerul condiționat.
• Importanța pentru IPAT și pompe de căldură: Sistemele radiante (IPAT) încălzesc/răcesc preponderent structura clădirii (șapa, pereții), nu aerul. O inerție termică mare capitalizează acest mod de operare, maximizând beneficiile. Pompele de căldură funcționează cel mai eficient în regim constant, la temperaturi joase/medii, ceea ce este favorizat de prezența unei inerții termice semnificative.
• Avantajul principal (confort + economii) al încălzirii în pardoseală față de calorifere este că încălzim structura, nu aerul.
• Inerție termică mare înseamnă variații extrem de mici și lente ale temperaturii din casă pentru că structura casei (beton, fier, cărămidă, tencuială, gresie, marmură, parchet, faianță) înmagazinează energia, similar cu un puffer imens de 200 tone păstrat la o temperatură egală cu cea a casei.

Șapă, tencuială

2. Ordinea de execuție tencuială-șapă: Dezbatere și impact asupra inerției termice

• Context: Există două abordări principale: tencuirea pereților înainte de turnarea șapei sau tencuirea după turnarea șapei peste sistemul IPAT. Ambele sunt practicate și pot funcționa din punct de vedere tehnic. Alegerea depinde de priorități.
• Tencuială ÎNAINTE de șapă (abordarea tradițională/pragmatică): avantaje: Curățenie pe șantier (evită căderea materialului de tencuială pe șapa umedă/neîntărită), protecția șapei proaspete, ajută la poziționarea (mai) precisă a racordurilor sanitare.
• Tencuială DUPĂ șapă (abordarea pentru maximizarea inerției termice la bază): Argumentul cheie: Maximizarea cuplajului termic direct între șapă (elementul principal încălzit/răcit radiant) și baza peretelui structural, inclusiv primii centimetri de tencuială aplicați ulterior în acea zonă. Aceasta crește ușor inerția termică totală și, mai important, contribuie la încălzirea/răcirea eficientă prin conducție a bazei pereților.
• Beneficii vizate: Inerție termică crescută (variații mai lente de temperatură), încălzire mai pronunțată prin conducție a pereților (pereți mai calzi înseamnă eliminarea efectului de radiație rece). Această cuplare este considerată esențială mai ales pentru performanța în răcire pasivă.
• Dezavantaje/riscuri: Necesită protecție suplimentară a șapei deja turnate (folii, cartoane, așteptarea uscării) pentru a evita priza materialului căzut de tencuială cu șapa.
• De ce propunem ca tencuiala să fie făcută după șapă? – Inerție termică mare înseamnă variații extrem de mici și lente ale temperaturii din casă pentru că structura casei (…) înmagazinează energia, similar cu un puffer imens de 200 tone(…).
• E importantă conducția termică către masa semnificativă a tencuielii de la baza pereților pe sute de metri liniari (pe grosimea șapei), considerând că acest contact direct șapă-perete brut-tencuială este vital pentru a „nu rupe contactul” termic și a maximiza transferul de căldură/frig către structură.

Răcire

3. Răcirea pasivă cu IPAT: principii și rezultate practice

• Mecanismul răcirii radiante: Sistemul IPAT circulă un agent termic (apă) la o temperatură relativ înaltă pentru răcire (ex: 18-19°C tur) prin țevile din șapă. Șapa la rândul ei se răcește la o temperatură apropiată (cca 23-26°C). Această suprafață rece absoarbe căldura din încăpere prin radiație (de la oameni, pereți, tavan), conducție și puțin prin convecție.
• Confort superior: Răcirea radiantă oferă un confort „de cramă”, perceput ca fiind superior celui oferit de aerul condiționat clasic, deoarece gestionează temperatura preponderent prin suprafețe, fără curenți de aer rece și fără a usca excesiv aerul.
• Eficacitate demonstrată: Experiența practică a sibotherm.com validează eficiența acestei metode: clienți din zone cu veri caniculare (CT, IF, AR etc.) mențin temperaturi interioare de 24-25°C pe toată durata verii, fără a folosi aer condiționat.
• Rolul crucial al umbrii: Alături de masa termică, umbrirea eficientă a suprafețelor vitrate și a pereților (copertine, jaluzele exterioare, copaci cu frunze caduce) este un pilon fundamental al răcirii pasive. Aceasta reduce semnificativ aportul de căldură solară, permițând masei termice să gestioneze eficient căldura rămasă.
• Pentru a elimina aceste efecte [insolația și efectul de seră] cea mai eficientă este copertina (sau cornișa) de-a lungul întregului perete, ori – mai puțin eficiente dar foarte utile – jaluzelele exterioare.
• Graficul arată o temperatură interioară stabilă (cca 24.78°C medie) pe fondul unor variații mari ale temperaturii exterioare (peste 30°C), confirmând eficacitatea răcirii.
• Absența condensului (la temperaturi de tur ~18-19°C): La temperaturi de tur de 18-19°C, riscul de condens este minim, deoarece această temperatură este peste punctul de rouă în majoritatea condițiilor normale. Experiența arată chiar posibilitatea de a coborî temperatura agentului termic și mai mult în anumite cazuri practice.
• Dimensionare și costuri de operare: Pompa de căldură dimensionată pentru necesarul de încălzire este, în general, suficientă și pentru răcire. Costurile de operare pentru răcire prin IPAT sunt semnificativ mai mici decât cele pentru încălzire.
• Feedback beneficiari: cea mai mare factură de răcire e de 3..4 ori mai mică decât cea mai mare factură de încălzire.
• Control simplu: Sistemul de control poate fi simplu, bazat pe automatizarea proprie a pompei de căldură și funcționare continuă (24/7) cu adaptare meteo specifică modului de răcire.

Rezistență backup încălzire

Diminețile cele mai geroase pot cere folosirea rezistenței de backup a pompei de căldură. Structura imens de grea își permite să piardă 0,1..0,3°C de la 5 la 7 dimineața, fără a porni rezistența de backup consumatoare de curent electric de 1 la 1, fără COP.

Răcire, încălzire în aceeași zi

La trecerea de la sezonul cald la cel rece (și invers), unii beneficiari folosesc pompa de căldură pe modul AUTO: comută singură pe încălzire noaptea (sub 17°C), ziua poate face răcire (peste 27°C afară, de pildă).

Castel, construcție grea

4. Viziunea „Castel” vs „Baracă de șantier”

• Casă de locuit = castel (beton, armătură, cărămidă, tencuială, șapă groasă) sau baracă de șantier (lemn, sticlă, structură ușoară)? Există o diferență fundamentală în performanța termică și confortul oferit de o clădire cu masă termică mare versus una cu structură ușoară.
• Argument: Un „castel” modern, construit din materiale grele cu inerție termică mare (beton, cărămidă, tencuială groasă, șapă masivă), beneficiază intrinsec de o stabilitate termică superioară, oferind un confort ridicat atât iarna, cât și vara (prin răcire pasivă eficientă), necesitând un aport energetic activ mai mic comparativ cu o „baracă de șantier” cu structură ușoară, care reacționează rapid la variațiile de temperatură exterioară și necesită sisteme de climatizare active și mai puternice.
• Relevanță: Această viziune susține prioritizarea soluțiilor constructive care maximizează masa termică și inerția (cum ar fi tencuirea după șapă pentru a crește cuplajul termic la baza pereților), chiar dacă acestea pot implica provocări practice suplimentare față de metodele tradiționale.

Concluzie

Inerția termică nu e un Baubau, dimpotrivă, aduce un confort termic superior și a unei eficiențe energetice ridicate într-o clădire, în special atunci când se utilizează sisteme radiante precum IPAT și pompe de căldură – atenție, cu adaptare meteo, nu automatizare ON/OFF.

Deși ordinea de execuție tencuială-șapă poate părea un detaliu minor, argumentele bazate pe experiența practică sugerează că tencuirea după șapă, prin creșterea cuplajului termic la baza pereților, contribuie semnificativ la această inerție, cu beneficii notabile în special la răcirea pasivă. Această abordare se aliniază viziunii unei „case-castel” solide și performante termic, în contrast cu soluțiile structurale ușoare care nu beneficiază de aceleași avantaje ale inerției termice.