Șapă încălzire în pardoseală − uscată sau fluidă?

Pentru încălzirea în pardoseală se folosesc aceleași tipuri de șapă utilizate în mod obișnuit în construcții, nimic special.

Ce este șapa de egalizare?

Tipuri de șapă utilizate peste încălzirea în pardoseală

În practică, pentru încălzirea în pardoseală (de altfel, ca în cazul caloriferelor) se folosesc trei tipuri principale − obișnuite, normale, standard − de șapă:

1. Șapă de ciment semi-uscată (CTCT = centrală termică – conform EN 13813)
   Este varianta clasică, preparată cu raport apă/ciment redus și compactată mecanic. Are comportament structural foarte bun, rezistență ridicată la compresiune și este standardul în construcțiile rezidențiale.
2. Șapă de ciment fluidă (autonivelantă)
   Mai rar utilizată în rezidențial. Este tot pe bază de ciment, dar cu aditivi care permit fluiditate ridicată. Necesită control atent al umidității și este folosită în general în aplicații speciale sau industriale.
3. Șapă pe bază de sulfat de calciu (anhidritică / ipsos – CA)
   Este o șapă fluidă, autonivelantă, cu contracții reduse la uscare și planeitate foarte bună. Sensibilă la umezeală și infiltrații, necesită condiții stricte de exploatare.

Poziționarea Sibotherm

Pentru sistemele Sibotherm cu polistiren extrudat (XPSXPS = polistiren extrudat) și prindere țeavă de tip tacker, șapa semi-uscată de ciment reprezintă soluția standard și cea pe care o propunem.

Dar, dincolo de sugestia noastră, o șapă fluidă de ipsos va fi la fel de potrivită din punctul de vedere termic.

Șapa fluidă este mai eficientă?

Fals.

După maturare și deshidratare completă, șapele pe bază de ciment și cele anhidritice ajung la proprietăți termiceTERMICE = instalații termice (încălzire și răcire) comparabile. Densitatea finală este de ordinul a 1900–2100 kg/m³, iar conductivitatea termică se situează în intervalul 1,2–1,6 W/mK, în funcție de compoziție și compactare.

Rezultatul: transferul termic este practic identic în regim staționar.

Șapa groasă nu este niciun Bau-Bau al eficienței: rezistența termică

Unde apare diferența dintre uscată și fluidă?

Diferența nu este de eficiență, ci de sistem de montaj al țevilor.

• Șapa semi-uscată de ciment:
  Ideală pentru sistemul tacker (agrafe). Șapa învelește complet țeava pe 360°, asigurând contact direct și uniform. Are rezistență mecanică bună, nu este sensibilă la umezeală accidentală, comportament predictibil și cost redus.
• Șapa fluidă (anhidritică):
  Aproape obligatorie în cazul plăcilor cu nuturi. Șapa semi-uscată pătrunde dificil în nuturi (șanțuri), ceea ce reduce suprafața de contact șapă−țeavă. Varianta fluidă curge și umple mai bine aceste goluri.

Dezavantajele șapei anhidritice:

• sensibilitate la umezeală și infiltrații;
• timp de uscare atent monitorizat;
• cost de aproximativ 3 ori mai mare decât varianta semi-uscată (pentru aceeași grosime).

Concluzie tehnică

Pentru sistemele Sibotherm cu XPS și tacker, șapa semi-uscată de ciment este soluția optimă tehnic și economic.

Nu există niciun compromis la eficiență termică. Diferența dintre tipuri nu este de performanță energetică, ci de compatibilitate cu sistemul de montaj și de cost.

Eficiența nu este determinată de fluiditate, ci de contact, densitate și regim staționar de funcționare.