În proiectarea Sibotherm, pașii de montaj rezultă strict din calculele necesarului termic, nu din „reguli de aur” de șantier. Unde rezultă pas de 5 cm, punem pas de 5 cm (sau se caută aport prin pereți/radiatoare); unde rezultă 20–25 cm, respectăm acea distanță.
Risipa materială a „experților”
Fără un proiect real, abordarea standard a multor instalatori se bazează pe rețete fixe care umflă inutil factura de materiale:
- Pas de 5 cm: cca 16–20 m țeavă/m² de șapă.
- Pas de 10 cm: cca 10 m țeavă/m² de șapă.
- Circuite limitate la 60–70 m: duce la un număr dublu de circuite față de necesar.
La o casă de 150 m², aceste „rețete” adaugă între 400 și 500 de metri de țeavă în plus, fără niciun beneficiu termic real.
Mitul eficienței prin pas mic
Există ideea că un pas mai mic permite temperaturi mai joase ale agentului termic, crescând eficiența. Realitatea fizică este diferită. Dacă un dormitor mic, aflat pe colț și cu parchet, rămâne răcoros, temperatura agentului trebuie ridicată pentru a asigura confortul în acea cameră. Faptul că în livingul cu gresie există un pas de 5 cm devine irelevant; sursa de căldură va lucra la temperatura cerută de cea mai „dezavantajată” cameră.
Verdictul tehnic: Placarea pardoselii cu țeavă „la densitate maximă” nu înlocuiește un calcul hidraulic și termic corect. Mai multă țeavă înseamnă doar circuite mai multe, echilibrare mai grea și bani aruncați pe fereastră.
Mai multă țeavă nu înseamnă mai bine.
Înseamnă lipsă de calcul.
Instalațiile bune sunt dimensionate, nu „placate”.
