La pas de 20−25 cm apare efectul de zebră?

La pas de 20−25 cm apare efectul de zebră?

Da, apare efectul de zebră, mai ales dacă țeava din șapă este așezată melcat (v. mai jos). Dar, când și unde?

1. La repornire. Când există automatizare ON/OFF — termostate, reglete, actuatoare și temperatură fixă a agentului termic 40−50°C pe tur. De ce? Pentru că în timpul opririi, șapa se răcește la 23°C. de pildă. La repornire, o perioadă, turul va avea 45°C iar returul cca 23−30°C.
2. Șapă subțire. Acum este la modă șapa fluidă, subțire. Internetul spune că o șapă țiplă ar fi mai eficientă și „sustenabilă”. Da, distanța dintre țeavă și talpa omului devine minimă, evazarea căldurii este minimă pe o distanță minimă.
3. Plăci cu nuturi. Contactul dintre partea de jos a țevii și șapă este minim, în plus difuzia pe orizontală a căldurii este împotmolită în „ciupercile” din polistiren. Căldura e forțată să plece doar în sus, accentuând contrastul termic între pași.

Într-o instalație Sibotherm apare efectul de zebră?

Exclus. De ce?

1. Nu folosim automatizare ON/OFF — nici „un milion” de termostate „smart” centralizate, nici măcar un singur termostat general, ci folosim numai adaptarea meteo. În instalația noastră de IRPATIRPAT = încălzire și răcire prin pardoseală cu agent termic (în șapă), pompa de căldură (sau centrala pe gaz) este prea mândră să asculte de comenzile vreunui termostat. Exclus să existe repornire — încălzirea merge non-stop, 24/7, din toamnă până la primăvară.
2. Temperatura agentului termic este între 25/20°C și maxim 35/30°C pe super ger.
3. În zona centrală a încăperii, unde se circulă cel mai mult, temperatura de retur este aproape identică cu cea de tur. Diferența maximă ΔT apare la periferie (banda de margine, aici e cel mai cald tur și cel mai rece retur) și în zona distribuitorului, nu sub picioarele utilizatorului.
4. Șapa groasă (promovată de noi) „evazează” căldura, distanța dintre țevi și talpa omului este maximă.
5. Nu folosim plăci cu nuturi: încă din partea de jos a țevilor căldura „merge” pe orizontală nestingherită de ciupercile plăcilor cu nuturi.

Paradoxul tehnologiei

Pentru că încălzirea în pardoseală nu este „calorifer”, „ventiloconvector”, „aer cald/rece” și nu reacționează instantaneu la termostatele „smart”, ce-au născocit inginerii automatizărilor? Șapa cea mai subțire posibil, o țiplă care, cât-de-cât, se mișcă mai rapid la re-încălzit.

Părerea noastră este simplă:
„Termostatele latră, șapa merge.”

Confortul real vine din stabilitate, nu din viteză, viteza de re-încălzire.

La 9 cm peste țeavă, temperatură apă 40°C, șapa are 31,72°C; iar la 15 cm distanță șapa are 31,57°C ⇒ 0,15°C diferență.

Punem la socoteală gresia,/parchetul și temperaturile noastre mult mai joase de maximorum 35/30°C, unde să mai apară vreun efect de zebră sub talpa umană?

Ce este așezarea melcată a țevilor?

Țevile sunt puse în spirală:
tur – retur – tur – retur

Asta echilibrează temperatura pe toată suprafața.

Optimizare:

• lângă pereți → țevi mai dese
• în mijloc → țevi mai rare

Pe mijlocul încăperilor temperatura este mai uniformă și mai moderată — confortul maxim sub talpă. Cu țevi mai rare excludem:

• plită sub talpă iarnă;
• sloi de gheață vara.