Șapa nu este invenția instalatorilor.
Șapa nu s-a născut odată cu încălzirea în pardoseală.
Nu este un „accesoriu IRPATIRPAT = încălzire și răcire prin pardoseală cu agent termic (în șapă)”.
Nu este o invenție a producătorilor de țevi (Purmo, Uponor, Rehau, Tece șamd).
Șapa există în construcții de foarte mulți ani, indiferent dacă vorbim despre calorifere, sobe, aer cald sau chiar despre spații neîncălzite.
Încălzirea în pardoseală nu a inventat șapa. Doar o folosește inteligent.
De ce se numește „șapă de egalizare”?
Pentru că exact asta face, egalizează:
1️⃣ Egalizează cotele plăcii de structură
Orice placă din beton armat are abateri de nivel.
Diferențele pot fi de 2–4 cm, ajungând uneori chiar 6–8 cm.
Cofrajele și popii cedează ușor sub greutatea betonului proaspăt. Constructorii știu foarte bine asta.
Șapa corectează aceste diferențe structurale și aduce suprafața într-un plan perfect controlat.
2️⃣ Egalizează denivelările și asperitățile
Noduli de beton, goluri, diferențe locale — toate sunt acoperite și aduse într-un plan continuu, neted, pregătit pentru finisaj.
Acest rol este obligatoriu, indiferent dacă avem:
- calorifere,
- încălzire în pardoseală,
- sau niciun sistem de încălzire.
Șapa nu există doar pentru IRPAT
Șapa nu se toarnă doar pentru a corecta defecte majore.
Șapă se toarnă:
- peste structuri din beton armat,
- peste structuri din lemn,
- peste planșee metalice,
- peste suprafețe deja perfect orizontale,
- peste suprafețe perfect netede,
- peste suprafețe perfect coplanare.
Și, da — extraordinar! — se toarnă, în sfârșit, și peste țevile de încălzire în pardoseală.
Țevile nu justifică existența șapei.
Șapa a existat, există și va exista oricum.
Ce mai face șapa, dincolo de „egalizare”?
Pe lângă planeitate, șapa face o muncă invizibilă pentru clădire:
- amortizează vibrații,
- reduce transmiterea zgomotelor de impact,
- funcționează ca tampon higroscopic (absoarbe și restituie umiditate),
- preia mici deformări în timp ale plăcii,
- constituie suport pentru finisaje (gresie, parchet, LVT, SPC etc.).
Șapa, tencuiala și zidăria sunt mase minerale higroscopice active.
Funcționează ca tampon natural de reglare a umidității interioare (un adevărat „puffer” pentru umiditate). Vata minerală din pereți, de exemplu, nu face asta.
De unde apare confuzia?
Confuzia și costurile aberante apar atunci când instalatorul tratează șapa ca pe un element „specific IRPAT”, pe care trebuie să-l controleze la milimetru.
De aici încep poveștile:
- trebuie pre-șapă turnată sub plăci EPSEPS = polistiren expandat cu nuturi;
- trebuie șapă fluidă (scumpă) peste țevi;
- trebuie grosime perfect constantă la milimetru;
- trebuie „eficiență absolută”;
- „rețete magice pentru eficiență absolută”.
Rezultatul?
Două turnări de beton în loc de una.
Costuri mult mai mari.
Niciun câștig termic real.
Realitatea simplă
Șapa egalizează structura. Punct.
În cazul încălzirii în pardoseală, ea devine și masă termică activă.
Dar rolul ei structural rămâne același.
Nu producătorii de țevi au inventat șapa.
Nu instalatorii o „dețin” și nu ei îi dictează rezistența.
Șapa este element de construcție.
IRPAT doar profită inteligent de masa ei.
Concluzie
Nu sistemul IRPAT justifică turnarea șapei.
Șapa justifică performanța IRPAT-ului.
Iar înainte să discutăm despre „șapă specială pentru încălzire”, ar trebui să înțelegem ce face o șapă într-o construcție, cu sau fără țevi în interior.
Spre deosebire de butelia de egalizare care e total degeaba într-o casă de om, șapa este de o importanță totală − asigură contactul cu țeava, înmagazinează energia (backup pentru diminețile geroase pe încălzire și după amiezile toride vara pe răcire), dă un confort constant.
Încălzirea în pardoseală nu a creat șapa. Doar a descoperit că poate folosi inteligent un element structural deja existent.
